Cât comunim, atâta dramă? – o cronică în Obsevator cultural despre „Roșu, roșu, catifea” de Veronica D. Niculescu.
O puteți citi aici.
MANDALA. un blog de Oana Cătălina NINU
Cât comunim, atâta dramă? – o cronică în Obsevator cultural despre „Roșu, roșu, catifea” de Veronica D. Niculescu.
O puteți citi aici.
„Cartea sângelui” – cronica o puteți citi in Observator cultural, aici.
Trebuie să postez ceva, altfel iar va fi arhivat blogul 🙂
Ce am mai făcut în ultimele 3 luni ale lui 2011 :
– am publicat o cronică în Observator cultural despre cartea Martei Petreu
– am trecut în al doilea an de doctorat și titlul tezei este, oficial, „Reprezentarea realității comuniste în primele două decenii de postcomunism. Proza și literatura autobiografică”
– am scris prefața volumului „pe datorie” de t. s. khasis
– am fost la Roma
– a apărut antologia de la Săvârșin 5 – Deranj (apar și pe coperta a patra, nu doar cu texte)
În perioada 13-17 septembrie 2011, la Cluj-Napoca, Sibiu şi Bucureşti se desfăşoară proiectul „Voci paralele“, derulat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Generalitat de Catalunya şi Institut Ramon Llull. În încercarea de apropiere şi descoperire reciprocă a culturilor română şi catalană, actriţa Andrada Corlat, sub îndrumarea regizorului Albert Mestres, va susţine recitaluri în limba română din textele a opt poeţi români şi catalani: Miquel Desclot, Aurel Pantea, Ion Cristofor, Christelle Enguix, Letiţia Ilea, Marc Romera, Oana Cătălina Ninu şi Maria Antonia Massanet. La dialogul intercultural vor participa şi cei opt poeţi, care vor interveni cu lecturi din propria creaţie, în limbile română şi catalană: un joc bilingv de cuvinte şi lumini, în regia lui Albert Mestres.
Evenimentele vor avea loc pe 13 septembrie, ora 20.00, la Cafeneaua Insomnia din Cluj-Napoca (Str. Universităţii nr. 2), pe 15 septembrie, ora 20.00, la Libraria Humanitas din Sibiu (Str. N. Bălcescu nr.16) şi pe 17 septembrie, ora 20.00, la Clubul Ţăranului Român din Bucureşti (Intr. Monetăriei nr. 3).
De asemenea, în cadrul proiectului va fi publicat volumul bilingv Voci paralele/ Veus paral•leles, incluzând poezii ale celor opt poeţi, distribuit gratuit în cadrul fiecărui recital.
Proiectul anual „Voci paralele“ a fost iniţiat de Generalitat de Catalunya în anul 2003, fiecare ediţie propunându-şi apropierea dintre cultura catalană şi o altă cultură. Obiectivul proiectului este descoperirea lumilor poetice și culturilor care se fac greu cunoscute în profunzime. În fiecare an sunt prezentate publicului opera poeților catalani și a poeților provenind dintr-o altă cultură, încercându-se și stabilirea unor legături între participanți, în vederea realizării unor viitoare parteneriate între aceștia.
Astfel, la cea de-a noua ediţie, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Madrid, patru poeți catalani și patru poeți români au participat în perioada 2-11 iulie 2011 la un turneu în şapte localităţi spaniole (în regiunea Catalonia şi în Insulele Baleare). În Spania, recitalurile au fost susţinute de actriţa de origine catalană Mireia Chalamanch, și regizate de Albert Mestres, după un scenariu realizat din poeziile celor opt poeţi. Turneul poeţilor se va încheia în România, cu ocazia itinerării proiectului la Cluj-Napoca, Sibiu şi Bucureşti.
Am tot vrut sa postez aici câteva texte din antologie și iată că s-a nimerit să fie pe 1 ianuarie 🙂 Asta ar trebui să însemne că voi posta pe blog tot anul, lucru de care, evident, mă îndoiesc…
poate ne vedem – antologia ediției 2010 a taberei de la Săvârșin, featuring: Dumitru Bădița, Lavinia Braniște, Cristi Cotarcea, Cristina Ispas, Dan Mihuț, Daniel Rău, un cristian, Miki Vieru, V. Leac și subsemnata.
Și două poeme:
***
noaptea
un espresso latte în benzinăria de la marginea comunei
și tirurile negre pe drumul național la întoarcere
nimic altceva decât farurile gigantice lărgindu-ți pupilele
și noi
oameni arici cu pielea moale pe burtă
oameni plați cu fețele eviscerate cu carnea întoarsă pe dos
legănați de o tiribombă în sens invers
ascunși în norul de praf ca într-o scorbură
oameni cu aripi de libelule roșii și cu dinți puternici de șoareci
ne întoarcem unii spre alții
ne descleștăm fălcile
ne privim cu neîncredere
ca atunci pe deal la antene când am văzut bostanii cocoțați pe gard
și foarfeca de grădină și blana mistrețului plină de sânge
ca atunci când s-a făcut liniște brusc
și doar o sticlă de pet lovea ritmic scheletul metalic
și am înțeles
***
nu aştepţi decât să treacă
un somn forţat o coadă la poştă
tremurul din capul pieptului
sentimentul de vinovăţie
zilele identice şi sterile ca raţele împăiate
înşirate pe şifonier
stomacurile noastre tinere
ne-au ieşit deja pe gât
îmi muşc cu disperare braţul dar
sângele nu vrea să curgă
moartea s-a desenat în covorul
pe care călcăm cu frunţile goale
și nu aștepți decât să treacă
dar până atunci până atunci
distanţa dintre umerii noştri lipiţi se umple de melci
ghemul din mijlocul camerei ne toarce singurătatea
şi singurătatea se deşiră sleită din noi
dacă m-aş putea mişca i-aş sparge capul cu piatra
ca unui şarpe
și nu aștepți decât să treacă
viaţa noastră – o uriaşă floare
de cactus japonez
și imaginea camerei goale
şi a părului ras acoperind strălucitor
patul