Oana Ninu – 09. şi viaţa asta care nu vrea să se mai termine

9.

şi viaţa asta care nu vrea să se mai termine şi cărţile necitite aşezate în turnuri

pe lângă pereţi şi colecţia de abţibilduri de la cingo cindy mă fac să mă aşez mai bine

pe partea asta a creierului să las să cadă din mine imagini mototolite puse cândva pe delete

stau în pielea goală în faţa oglinzii din baie şi mi se pare că am o seringă înfiptă-n cutia craniană

viaţa noastră o succesiune de articole de ziar tăiate şi lipite aleatoriu

vinişoarele de pe sâni vor fi venele copilului meu

tot aşa cum tu eşti lipit de mine deşi eşti la bucureşti

(tovarăşa educatoare mă plesneşte cu rigla peste mâini

mă pune să desenez case cu ochi şi pisici spânzurate prin tufe de hibiscus sor’mea face

cuşti cu lacăte pentru cai trebuie să am grijă să nu se scape pe ea nu vreau să dorm la prânz)

păcătoasele ca tine nu ar trebui să intre în biserică orbecăiesc prin cămaşa din pânză de sac

îmi pipăi beregata până-mi dă sângele pe nas

tu nu vrei decât să-ţi bag mâna între coapse şi s-o las acolo până te vei convinge

dacă eşti bărbat sau femeie dacă îmi vei linge mâna sau mi-o vei tăia precum

cântăreţilor castraţi mai rămâne doar să-ţi faci un prosop din pagini de cărţi lipite cu scuipat

să te-nfăşori gol în el să stai în vitrină la

biblioteca judeţeană

Oana Ninu – 06. azi-noapte ai visat că-ţi băgai mâna în vagin

6.

azi-noapte ai visat că-ţi băgai mâna în vagin şi nu găseai nici o ieşire

doar file rupte de jurnal îndesate prin colţuri să nu le vadă mama

nu ne vede nimeni dragoste nu trebuie să ne ascundem te aud

şi-mi vine să urlu sparg geamurile maşinii sar cu picioarele goale prin cioburi

apusul ăsta la marginea oraşului lângă fabrica veche de rulmenţi

îmi spune că nu am avut niciodată o copilărie tot ce-mi amintesc e asprimea mâinii

care mă ţinea de ceafă ca pe puii orbi de pisică

şi mirosurile gunoaielor de prin apropiere trebuie să mergi mai departe îmi tot şopteşti

mai fac un pas în mijlocul străzii de fiecare dată mă opresc dincoace de

şinele tramvaiului stau 5 secunde apoi urc tremurând pe trotuar mă las înjurată

de şoferii de tiruri alţii mă fluieră ce faci frumoaso azi e joi şi mi se rupe de tot

Oana Ninu – înfăşurat în perdele

înfăşurat în perdele şi în păr lung încâlcit de cal

dumnezeu e o mireasă borţoasă face semne negre pe deasupra capului tău

te apleci cât poţi şi transpiraţia îţi miroase a urină

te apleci să scormoneşti cu gura bulgări mari de pământ lopeţile s-au tocit nu mai mor odată

sunt un copil bătrân copile, şi bătrâneţea e dată de la dumnezeu am mereu buzele umflate

învineţite de la pastile şi plâns mă joc cu marginile cămăşii mele de copil handicapat unghiile

tale mi-au rămas în carne şi asta mă d o a r e mai mult decât orice altceva

.

dar mirosul ăsta de sex umezit apă de ploaie şi lacrimi

mi s-a întipărit obsesiv pe limbă îmi privesc vârfurile pantofilor pline cu noroi

şi mă simt o păpuşă veche de cârpă cu maţele scoase-n afară

aşezată pe o ladă de tablă înfiptă în ţepuşe de plastic făcând pe sperietoarea de ciori

făcând pe ea de silă şi frică urina scurgându-i-se de pe un picior pe altul

poem din volumul Mandala(2005)

videobook 2007

Oana Ninu – între două fumuri

…între două fumuri bei ceai de urzici pentru întărirea sânilor

construieşti scenarii cu femeia din faţa ta care stă picior peste picior

şi te întreabă ce vrei să faci când termini liceul să te dezbrac pe tine şi pe fiică-ta

de ceva vreme nu mai vezi aparenţele totul e şters

nimic nu mai are păr şi unghii organe şi uşi nasturi şi reclame

e aşa o sensibilitate de poţi să ţi-o atârni de gât şi tot nu cazi viaţa e roz

viaţa e roz ca un avorton ca un sex de copil bolnav împrăştii cu linguriţa otravă pe prag

să hrăneşti tot răul din lume să-l laşi să-ţi colcăie între pulpe

unde-i cald şi bine unde gândurile se pulverizează în pielea năpârlită

piele încreţită de cârtiţă sapi tuneluri în tabla de la căpătâiul patului

îi scrii iubitei cu rujul pe oglinda din baie nu mă aştepta astă seară întâlnire de afaceri

copilul e în frigider în spatele oalei cu ciorbă

poem din volumul Mandala (2005)

videobook 2007

Oana Ninu – nu trebuie nu trebuie nicidecum să adormi

nu trebuie nu trebuie nicidecum să adormi

noaptea asta poţi să te sufoci şi să mori în somn fără măcar să o ştii

lângă zidurile universităţii înnegrite de urină

pielea mată a oraşului încreţindu-se deasupra pumnilor voştri vineţi

zdrobiţi sub roţile zimţate de tractor (undeva la celălalt capăt al oraşului

bunica şi ochii ei galbeni păpădii pufoase sclipind tăios pe tot pământul vostru

de la independenţa) intri cu ghearele în masa aia compactă de întuneric

cu ochii înmănuşaţi vom fi singuri dragoste vom fi singuri

în curând se va termina totul

nu trebuie nu trebuie nicidecum să adormi

coşciugul bunicii zace în mijlocul curţii de câteva săptămâni bune

coşciug de un verde intens fosforescent

de câteva ori pe zi îţi agăţi pantalonii într-unul din cuie

te rogi de toată lumea când o îngropăm pe bunica

hai s-o îngropăm pe bunica

în lumina lăptoasă îţi chiorăşti ochii la peretele de chirpici

poem din volumul Mandala (2005)

videobook 2007

Oana Ninu – în căminul de pe strada siderurgiştilor

în căminul de pe strada siderurgiştilor pereţii au ochi roşii de miel

geamurile sunt întotdeauna de metal opac scrijelit de unghii şi de ţeste crăpate

azilul ăsta în care m-aţi închis e înconjurat de hristoşi din sârmă ghimpată

mă gândesc la tine şi depresia are nume de pene strivite de-a valma între dinţi

pe patul de fier îmi împreunez mâinile ca nişte sexe identice mi se despică limba

acum dumnezeu nu mai e decât o foaie de hârtie îmi storc câteva picături de sânge pe ea

Îl hrănesc cu trupul meu smulg carne din carnea mea aud

zăngănit de instrumente chirurgicale şi nu vreau să mă trezesc

să te văd chircită pe ciment lângă fereastră să încep să scriu cu caninii de sus înmuiaţi în cioburi

ascult apa de la duş îmi vine să râd prosteşte părul

mi-a crescut până sub fund şi te visez cheală înconjurată de câini

mi se dilată pielea capului cad frunzele adormim încolăciţi ca o pereche

de şerpi o mângâiem pe bunica pe păr o mângâiem ca pe un câine vagabond

schelălăind în gară lingând egrasia de pe zidurile wc-ului public

într-o zi îmi voi pierde minţile bunicii îi vor cădea dinţii de lapte

când trec pe lângă cimitir şi îmi duc mâna prin păr

mă trezesc cu un pumn de ghemotoace negre îmi frec ochii până când

încep să mă doară mă frig aşa de rău încât nu mai pot să mă opresc

privesc pe la balcoane cearşafurile întinse la uscat pătate în noaptea nunţii

văd cum mireasa îşi taie degetul mic iar copiii ies de-a dreptul ciungi şi scriu

cu mâna stângă cu mâna cu care altădată au cioplit în piatră până au dat de apă

îmi plim fustele pe străzile goale

poem din volumul Mandala(2005)

videobook 2007

Oana Ninu – azi mi s-a scurs sânge negru din burtă

azi mi s-a scurs sânge negru din burtă un şuvoi ca o sfoară cu noduri

pe care o deşir la nesfârşit până ce fac bătături în palmă şi scriu ca să uit că nu trăiesc

pe pereţi desenez linii neregulate lucrez cu un cuţit în placentă e linişte şi mai simt

pe sub unghii dendritele mamei bătrâne şi trupul ei încreţit scurgându-se-n mine

ca-ntr-o canalizare îmi plesneşte capul şi din el se desprinde un fetus cu gheare încârligate

îndoite în exterior cu capul cât o boabă de piper

.

nu ştiu, e ceva în aer o nouă epidemie de sentimente amalgamate cu proiecţii nevrotice

îmi ţin ochii în mâini şi respir regulat

mă scutur lângă sicriu unchiul mitiş cară cu găleata porumb

la numai două ore după moartea mătuşii e în salopetă iar ştiuleţii sunt stricaţi

stau într-un colţ îmi legăn muşuroiul de cârpe din braţe naa-ni-nu-naa-ni

părul îmi cade acum în smocuri negre caut disperată o cutie nimic nu trebuie să se piardă

totul se conservă spunea mama şi nici nu ştia că femeile din aceeaşi casă au ciclu în acelaşi timp

de unde să ştie săraca dacă din mine curge doar apă încleiată maronie

poem din volumul „Mandala„(2005)

videobook 2007

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑