Oana Ninu – 18. dar se pare că nimic nu mai are sens când te desparţi

18.

dar se pare că nimic nu mai are sens când te desparţi îmi scrii

mă priveşti cu sexul şi zâmbeşti la camera mea neagră cu multe oglinzi

stai cu picioarele pe ciment în baia cu igrasie şi apă de 27 cm

fumezi te razi cu lama cureţi prin tine cu hârtia de şmirghel

degeaba mă glisez între pliurile pielii tale ascunzându-mă de

moartea asta ce se prelinge pe pereţi trag brazde între noi îmi tai piciorul-care-scrie

eu sunt zidul care trăieşte cu o femeie lopătez cu genunchii la tâmplele patului

numai atunci când mi se face frică de ratare îmi pieptăn cu grijă

zdrenţele de carne şi ştiu că totul este atât de real

atât de real ca pumnii mei strânşi în uterul tău şi al mamei

Oana Ninu – 17. ne cheamă ana (redublare)

17.

ne cheamă ana

(redublare)

noi nu am fost un androgin noi am fost o femeie şi crăpam pietrele cu pântecele

în fiecare noapte ne visam burta pe dinăuntru treceam buricele degetelor peste

amprentele imprimate pe pereţi atunci ştiam că ne cheamă ana

şi că ne cheamă de dincolo să decupăm figurine de hârtie era muncă de ghetou

să fac lanţuri ca să te prind în mine să lipesc verigile cu scuipat

să-ţi scriu fiţuici pe trup să nu mă uiţi am un singur ochi de sticlă de care te lipeşti toată

curbându-te strivindu-ţi pântecele de zid ca-ntr-un

ritual al ochilor umflaţi


… tu îmi spui că totul s-a terminat între noi

îţi hârşâi bocancii pantalonii tăi verzi foşnesc omori furnici între unghii

mi se face frică în noi se deschid branhiile vibratile mă înfăşor goală în ele

pe tine te nasc te botez Ra eşti blondă şi ai ieşit de la Auschwitz

mă îngrop adânc în mortarul amestecat cu transpiraţie şi sânge

scutur zilnic covorul de furnici moarte

tu citeşti tratate despre isterii nevroze dependenţe mă trimiţi la psihiatru

eu mă dau dracului şi muşc perna de durere

ce ştii tu cum mă bâzâie muştele mi s-a stricat sufletul s-a scofâlcit de tot şi-acum pute a hoit

şi mă simt în noi ca-ntr-o groapă comună tu-mi ceri să astup gaura de la intrare

cobori desculţă ţinându-te de nas spui că dragostea învinge totul eu mă strâmb fac tumbe

mă scobesc în dragostea noastră

o crăpătură mică mică de tot cât să încăpem amândouă

Oana Ninu – în burta mamei

în burta mamei picioarele-mi sunt despărţite de trup

îmi port sub bărbie pungile-burţi cu pisoi morţi

sunt singură în blana asta pe dinăuntru aspră şi păroasă

fisura din pod îmi aminteşte de mâna mea strecurându-se între cămăşile Ei

sorbindu-i cuvintele prin hainele steilmann cuvinte închegându-se cleios prin porii pielii

împreunându-se câte trei-patru deodată atunci pe barele de lemn putred cu picioarele atârnând în gol

în căldura aia cu noduli şi mobile vechi frecându-mă de stâlpi şi căutându-mi picioarele

atunci mă deschideam şi spărgeam oglinzile (am resturi de cioburi în plămâni)

 .

numele meu este ana şi am venit să vă sucesc minţile

îmi târăsc după mine femeile din cearşafuri, despletite şi însemnate cu mir

le trag de păr le desfigurez le muşc de coapse le alung în cutele fustei

îmi cos limba de buric cu aţa din cui cu care tăiam acasă mămăliga

.

răsfoiesc calendarele fotografii alb-negru cu străini pişcându-mă de mână

canalele de scurgere cu camere video briciul griului durerea din fiecare unghie

din fiecare colţ solzos al trupului nisipul din vene nisipul greu scrâşnind între dinţi

răceala gresiei din dimineţile fără coate şi genunchi

poem din volumul Mandala (2005)

videobook 2007

Oana Ninu – zilele în care nu-mi ating pielea din spatele genunchiului

zilele în care nu-mi ating pielea din spatele genunchiului sunt zile pierdute

mă simt singură şi atunci încep să ţes o pânză de păianjen din carne de om

îmi jupoi cu grijă mâinile râcâi varul de pe pereţi

apoi mă arunc în coconul fibros al patului cu gândurile legate-n cruce şi stau aşa încordată

până simt şarpele strecurându-se-n mine şi limbile lui reci

pişcându-mă întruna ca o rozătoare

o fi kundalini sau şurubelniţa aia ruginită din debara nu mai ştiu

scalpul sfârâie precum capacul ibricului în clocot

acum frisonul a trecut la 3 am ore îmi aprind o ţigară şi…

poem din volumul Mandala(2005)

videobook 2007

Oana Ninu – dacă acum ai fi lângă mine

dacă ai fi lângă mine, iubito, nu aş mai inhala aerul înecăcios de sub fustele

altor femei anca ioana sau mioara cu surâsurile lor sceptice şi belciuge în sfârcuri de căţele

nu mi-aş înfige colţii în sâni scorojiţi ca nişte căpăţâni de varză, acoperiţi cu dantelă roşie

soioşi de la lingerile repetate degeaba mă prefac zi de zi că sunt fericit

pe dracu’ îmi dau lacrimile în autobuz viaţa mea e o felicitare simplă de crăciun

din hârtie igienică mi se strânge inima precum buzele spuzite

ale moşilor când îţi simt parfumul rare pearls mă ia ameţeala o văd pe mama

aruncând mâncarea la gunoi şi pe dumnezeu mângâindu-mă cu fierul rece

şi pe femeile astea dansând în cerc ca bacantele

iubito, eu şi gâştele mai credem în tine în oraşul cu iz de târfe şi peşte stricat

poem din volumul Mandala (2005)

videobook 2007

Oana Ninu – sunt bătrână, iubitule

sunt bătrână, iubitule, îmi crestez riduri în obraz cu briceagul cu care altădată

ţi-am desfăcut coaja cărnii în S în caietul de română am desenat buzele tale spuzite

dinţii înfipţi într-un chebap înfăşurat în hârtie de ziar dinţii care au molfăit sfârcuri

şi fire de păr îţi sărut dinţii în decupaj trupul meu aburind de sânge cald

trupul verde inert al vărului spânzurat hlizindu-se la mine din beci

şi întrezărirea că e totuna să înlături sâmburi de prune sau

să scormoneşti cu vătraiul în măruntaiele coapte ale femeii

în colţ ţiganca îşi plimbă fustele de pe un bărbat pe altul de pe bunică-tu’

pe taică-tu’ sticle goale sticle goale duminica dimineaţa

în papucii mizerabili trecuţi pe cocoaşele tuturor babelor e târziu şi

gazul fâsâie prin ţevile plesnite se sub unghii ţâşnesc cuvinte-şireturi

te legi cu ele la pantofi şi merg singuri

poem din volumul Mandala(2005)

videobook 2007

Oana Ninu – dunga subţire de lumină dintre draperii

dunga subţire de lumină dintre draperii falia ta care se întredeschide roză caldă

pe pantalonii ăştia de pijama îmi şterg degetele pline de sânge mi le bag în gură scuip cheagurile

când eram mică îmi sugeam degetul mare şi mătuşa spunea că mi-l taie mi-am tăiat eu altceva

mi-am tăiat părul dintre pulpe părul îmi ajungea până între pulpe nu aveam nevoie de lenjerie intimă

sau de oglinzi şi ochelari îmi sfâşiam pupilele cu epilatorul să stau mereu trează să observ

fiecare mişcare fiecare tresărire a sufletului meu înghesuit bine între labii somnul

îl strângeam într-o sticluţă cu lacrimi îl presam bine şi îi băgam cărţile între picioare acum

dacă ţin mâna dreaptă întinsă în sus în lumină te văd gelatinoasă lipită de unghiile mele tu femeia mea

cu unghii false şi studii post-gimnaziale transparentă ca un geam spart roşie ca un staniol

de împachetat peşte afumat îţi aminteşti de scoicile noastre de ridurile de pe frunte

de evantaie şi pliurile dungii de la chiloţi miroseau toate a noi şi a little black dress a urină

şi a ojă expirată a spărtură şi a cuminecătură

poem din volumul Mandala(2005)

videobook 2007

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑