Oana Ninu – (flash) nu mai simt nici o durere nimic

nu mă mai gândesc la tine nu mi-o trag cu nimeni

nu am nici o dorinţă nu vreau nici să măcar să mor

nici măcar să aştept ceva orice

sunt îndesată într-un fotoliu de pluş cu perne umplute cu talaş

citesc despre post-mortem-ism şi îmi frec pulpele de femeia de lângă mine

mama sau tu sau nora

urmăresc fluturii în jurul neonului bâzâind sub formă de vulvă

uneori mai vine asistenta şi-mi schimbă perfuzia şi plosca

îmi vâră un tub în vintre şi-mi spune să-mi ţin respiraţia

atunci mă umflu mult mult ies din mine umblu pe pereţi

sparg oglinzi şi mă frec de pieptul şi picioarele lui dumnezeu

mă tot frec mecanic insidios şi-mi imaginez infiniţi ochi de hârtie

când nu se mai poate ţine El îmi dă un brânci

şi cad înapoi în trup sugându-mi degetul

poem din volumul Mandala (2005)

videobook 2007

Oana Ninu – nu te mai preface, ştiu că eşti la munte la ski

nu te mai preface,

ştiu că eşti undeva la munte la ski şi fumezi în aceeaşi poziţie ca şi mine

camera ta e o ceaşcă de cafea cu zăpadă neagră

cu ferestre în formă de ferăstrău acoperite cu staniol

în spatele lor tu scrii la observator şi îmi arzi fotografiile

ca şi cum ţi-ai cresta pielea din jurul gâtului

cu vârful unui cuţit ruginit

nu e vorba de dragoste

nu e vorba nici de despărţire îmi spuneai

înfăşurându-te mereu în cât mai multe burţi

pântece peste pântece să-ţi ţină de foame şi de moarte

burţi tăiate şi burţi cusute cu aţă albă

eu sunt pielea ta lipită ca o burtă pe oase

netedă dar încreţită pe margini

dacă mă jupoi se va rupe apa

şi fătul va aluneca uşor ca un peşte

poem din volumul Mandala(2005)

(video book, 2007)

Oana Ninu – (flash) moartea sau moartea

(fash)

moartea sau moartea mă întreabă georgiana jucătoarea de cărţi

mănânc spaghete cu sânge închegat de mort

învârt cu pricepere furculiţa

şi o simt scormonindu-mi la fel pe sub piele

aleg venele şi aştept să scuip gândurile defunctului

viaţa e o icoană de lemn în care ţi se înţepenesc dinţii şi cad

cad

poem din volumul Mandala

nu te mai preface, n-a mai rămas din mine decât creierul

nu te mai preface,

n-a mai rămas din mine decât creierul dat prin maşina de tocat

mă arunc în pat şi nici nu ştiu dacă dorm

sau doar deschid ochii şi imaginea ta îmi spânzură printre gene

cu un huruit al apei de la duş intrându-mi în nas

în gură sub limbă sub haine

aceeaşi imagine ca o pâclă eu sărutându-ţi până sus picioarele

eşti singură ana

nu te mai preface că nu s-a întâmplat nimic că

inima nu-ţi zornăie ca o pungă de pufarine

când dimineaţa porneşti râşniţa şi-ţi pileşti degetele până la os

de-ţi vine să scuipi într-una sânge şi păr

sânge şi păr

poem din volumul „Mandala”, editura Vinea, Bucureşti, 2005
filmat în Grozăveşti (un cristian) proiect videobook 2007

Blog la WordPress.com.

SUS ↑