Skip to content

Un fel de relatare subiectivă

Iulie 27, 2009

poezia e la bistrita

Nu ştiu să povestesc frumos, poate din cauza asta nu am prea scris articole şi aproape niciodată proză (excepţie o chestie prozaică în 2005, pentru revista „Vatra”, un fel de răspuns literar – şi obligatoriu în „proză” – pe tema „de ce iubim bărbaţii”). Dar vreau să notez aici ceva despre Bistriţa, pentru că încă nu m-am trezit cu totul… Miercuri după muncă am ieşit în oraş cu colegii de serviciu, apoi din Pyrania am fugit direct la gară, la 21:33 aveam tren, în acelaşi compartiment cu Cristi, Nicu, Doina Ioanid, Silvia Dumitrache şi Cezar Gheorghe. Nu am putut dormi aproape deloc. De fapt până pe la 3 dimineaţa nu i-am lăsat nici pe ceilalţi să doarmă şi am tot povestit şi jucat un fel de jocuri, un fel de „literatură”. La 7 şi ceva dimineaţa, Marin şi Dan îşi băuseră deja primele cafele şi ne aşteptau pe peron. La hotel am mai stat la o cafea. Am încercat să dormim, dar nu am putut închide ochii mai mult de o oră. Apoi am mers la masă. Apoi a început programul şi de aici încolo s-au cam amestecat lucrurile, adică nu mai sunt foarte sigură de cronologia evenimentelor. Flashuri: tricourile cu „poezia e la Bistriţa” în Class Cafe, aglomeraţie mare şi o căldură insuportabilă. Oameni care veneau din toate părţile. Afişe, reviste, fluturaşi. Expoziţia de după-amiază a lui Eugen Vuţescu – „Destrupări”, la care eram foarte ameţită (oboseală, căldură) dar am reţinut obsesia corpului, subiect care m-a preocupat îndelung şi care pare să mă mai lovească din când în când. Apoi Sinagoga, o locaţie aproape fabuloasă, în care m-am cam rupt de tot ce putea fi afară. Senzaţia aia că nu poţi să te gândeşti la ceva foarte concret, pentru că eşti prins undeva într-un fel de curbă concavă a timpului şi încerci doar să te relaxezi şi să laşi lucrurile să vină spre tine, pentru că tu nu trebuie să faci nimic, poate doar să citeşti câteva texte, dar şi lucrul ăsta îl faci ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru posibil. A fost şi multă muzică, poate şi de aici aerul halucinatoriu. Şi, culmea, nu „genul” meu de muzică, ci pur şi simplu nişte ritmuri sau nişte voci care au punctat, cu o potrivire aproape bizară, lecturile literare. Multă cafea bună la Bistriţa, la toate terasele (aleatorii) la care am stat. Au mai fost mesele prelungite (ca de obicei), dar mult mai animate de râsete generalizate şi contagioase. Un târg de sâmbătă dimineaţa cu timbre, monede şi cărţi poştale din vremuri de mult apuse. Traversarea parcului şi excursul la stadion, mai exact pe lângă stadion, pentru că nu ne-au lăsat să intrăm. Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, un spaţiu într-adevăr uluitor. Au mai fost poveştile şi discuţiile, cărţile şi dvd-urile, căldura şi proiectele, liniştea oraşului şi „micile disperări” de plecare. Am plecat cu un tren din care doar compartimentul 6 nu avea lumină. Ne-am întors cu acelaşi tren, în acelaşi compartiment 6, dar vagonul era unul de personal, cu 8 locuri, bancheta ruptă şi miasme ameţitoare. Între cele două compartimente, s-au întins aproape 4 zile  foarte speciale. Şi din cele 4 zile, aş alege-o, în mod subiectiv (şi fără explicaţii), pe cea de sâmbătă…

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. nuclearrr permalink
    Iulie 28, 2009 7:06 am

    cine-a zis ca nu te descurci si cu proza?!:)
    Strangi amintiri frumoase, asta e bine!

  2. catspijamas permalink
    Iulie 29, 2009 11:21 am

    http://www.okazii.ro/cautare/nora+iuga.html?per_page=100&list_view_type=details&

    carti de nora iuga, multe carti de la polirom si preturi de nimic !
    vedeti istoria critica a lui manolescu, opera magna a lui nichita, tetru de ionesco. preturi avantajoaseee !!!

  3. oananinu permalink*
    August 2, 2009 7:58 am

    @ nuclearrr: mersi de încurajări, dar chiar nu „ştiu” să scriu proză, deşi aş vrea să fac asta la un moment dat…

  4. August 4, 2009 11:33 pm

    dacă vrei să scrii proză, exersează puţin frazele lungi. mă pricep prea puţin la literatură (asta ca să fiu franc de la început), dar în momentul ăsta pot băga mâinile în foc că nu te simţi în largul tău pe frazele cu structură complexă. şi nu e, deloc, cazul. cu puţin exerciţiu în cazul unui om (foarte) deştept, trece repede.

    off-topic: am aflat azi că oamenii care mai rămăseseră pe CI tehnic au fost daţi pur şi simplu afară, în loc să fie mutaţi. de prisos să îţi spun cum mă simt, atât timp cât am plecat de acolo (şi) pentru că am fost despărţit de ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: