Skip to content

Cronica cenaclului Euridice din 11 iunie 2003 (de Marian Drăghici)

Mai 1, 2009

39. Cavalerul banatean & pupila tomitana

Stop-cadru cu Petre Stoica la masa. Titlul cronicii e partial metaforic. Dl Petre Stoica chiar are rang de cavaler al literaturii, oficial. La 72 de ani, senectutea sa isi pastreaza in silueta, in gesturi, un aer de flacau tomnatic apt de noi „coplesiri”. Poetul s-a rupt din Jimbolia lui cateva zile, sa citeasca in cenaclul Euridice. Un cenaclu e o provocare, ca orice moara de vant. Trebuie cucerit. Asa ca poetul si-a luat tasca cu poeme (12), palaria imensa, de pipirig, s-a urcat in tren si-a descins intr-un Bucuresti care nu-i place. 38 de grade la umbra? „Altceva e Jimbolia”, zice. Nu bea, la masa de sub teii infloriti, unde a baut cu Nichita & comp. cisterne de vodca, are in fata un biet pahar cu juice. Gusta cand si cand, sa taie arsita. In rest, fumeaza si mai ales povesteste. Istorie. Mult Nichita. Jimbolia si „Apunache”. Ochii, umbriti de palaria enorma, par trasi in albastru de Prusia. Rade usor. Copilaros. N-are treaba!

Filmul serii, miercuri, 11 iunie. Putin inainte de 18h, in biroul doamnei Adriana, maestrul ia o cafea. Sceptic in privinta participarii, afluxului. Meciul de fotbal Romania-Norvegia se transmite de la Oslo, in seara asta. Temeri, slava Domnului, nejustificate. Alaturi in Sala Oglinzilor mica rumoare de stup incins. Prin fereastra deschisa, teii, solidari, isi inghesuie damful.

18h21. Dl Marin Mincu la microfon lanseaza brusc, dupa tipic, soareaua. Tonul inalt da un portret in rafale, memorabil. De drag de invitat, nu las un cuvant: „… Petre Stoica este de-acum un personaj istoric al poeziei romanesti postbelice, fiind alaturi de Nichita Stanecu, M.Ivanescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, unul din deschizatorii de drumuri in ceea ce priveste modernitatea si postmodernitatea poeziei noastre…”. Fixare in peisaj, cu bataie la zi: „Este un lucru curios ca Petre Stoica reprezinta in contextul acela, al debutului in deceniul cinci-sase, ceea ce vreti sa reprezentati voi, unii dintre cei mai tineri de astazi; el era atunci un frondeur, un revoltat; scria poezie impotriva metafizicii ce se practica de catre toti congenerii sai; scria poezie cotidiana, colocviala, prozaica, cum scrie si acum si cum scrieti unii dintre dvs. fara, banuiesc, sa-l fi citit pe poetul Petre Stoica”. Amfitrionul introduce ca pata de culoare anectoda. Trec. Insiruirea bibliografiei intinsa pe cateva pagini, ar fi, in acceptia dlui Mincu, „ceva jenant”. Tot apel la memorie: „Cand aparea volumul Arheologie blonda, in 1968, a fost primit cu stupoare, cu uimire extraordinara de catre critica, tocmai pentru acest drum aparte, foarte postmodern, pe care poetul il urma de pe atunci; mai incoace Petre Stoica a avut curajul sa ramana pe aceasta dara proprie a poeziei aproape prozaice, aproape cotidiene, aproape colocviale, de fiecare data el fiind foarte personal…”. Finalul portretului, rama: „… un poet foarte puternic tocmai prin capacitatea de a-si construi discursul, de-o originalitate care-l reprezinta si astazi si care-l face sa fie foarte proaspat…”.

18h26. Dl Petre Stoica, la microfon: „… va aduc un dulce salut; ca unul care citeste cu multa atentie si cu regularitate, in fiecare luni, ZIUA, sunt la curent cu ce se intampla aici si cu ce se poate intampla…”. Precizare: „Totdeauna mi s-a spus ca sunt poet de avangarda – asta si pentru ca eram colaborator permanent al Stelei, revista care a insemnat enorm in evolutia poeziei noastre, chiar si atunci cand realismul socialist era inca lege – ca anul trecut sa citesc intr-o revista asertiunea unui critic ca sunt poet traditionalist; da, sunt poet traditionalist, ca atare va rog sa ascultati…”.

18h28. Lectura Petre Stoica, 12 poeme. La urma, aplauzele subliniaza „un potop de simpatie”.

18h37. Este prezentata Oana Catalina Ninu, eleva in clasa a Xl-a la liceul „Mircea Cel Batran” din Constanta, „instruita intru poezie de Mircea Tuglea…”. Lectura Oanei, voluptoasa, lacoma de text, din ciclul „Mandala”, urmat de alte poeme.

18h53. Pauza de tigara se suspenda, cu acordul salii.

Din comentarii (care se-ntind pana la 20h35).Primul la microfon e, inca o data, provocat, dl Octavian Soviany: „… ma bucura foarte mult prezenta in cenaclu a dlui Petre Stoica; mi-am petrecut intr-un fel adolescenta cu dsa citindu-i cartile de poezie, care de pe atunci imi placeau foarte, foarte mult; traducerile din germana, mai ales din Trakl, au insemnat enorm nu numai pentru mine, pentru toata generatia mea; am respirat poezie adevarata si prin aceste traduceri; de aceea mi se pare intr-un fel o impietate de-a vorbi despre dsa ca despre un poet oarecare care vine si citeste in cenaclu; mi-a placut foarte mult…”. De ce i-a placut? „Este si nu este aceeasi poezie pe care-o stiam; castiga ceva in simplitate; era mai multa imagine, o adevarata sarabanda care te fura si-ti placea la nebunie; acum totul se interiorizeaza; imaginile sunt mai rare dar foarte penetrante…”. Pe langa acest castig in simplitate? „… o mai larga deschidere a poeziei, vizibila in ultimele volume, catre social; in felul acesta dsa este contemporan cu cei foarte tineri care incearca si ei aceasta deschidere catre real/social, probabil esentiala…”. Altceva? „Apar tema timpului, tema mortii, tratate insa intr-o maniera melancolica, linistita, nu neaparat resemnata, dar lipsita de patetism; m-a impresionat.” Despre Oana Catalina Ninu? „… este foarte, foarte tanara si e greu de dat sentinte categorice; ea a descoperit o tema, feminitatea, visceralitatea; despre asta in ultimul timp s-a scris enorm de mult; a lasat impresia de lucru dèja vu; nemultumeste lipsa de pregnanta a imaginilor; din acest punct de vedere textele dlui Petre Stoica sunt exemplare; la debutanta exista un fel de discordanta intre traire si expresie care de asemenea nemultumeste; important este sa scrie cat mai mult, sa se descopere pe sine…”.

Este invitat la microfon, „sa-si apere pupila”, dl Mircea Tuglea. Notez: „… cu traducerile dlui Petre Stoica din lirica germana si eu, ca si multi altii, m-am hranit; poezia citita de dansul mi s-a parut si mie incarcata de seninatate; temele de care spunea dl Soviany au fost tratate cu simplitate, o detasare, un calm aproape nefiresc; seninatatea/ serenitatea textelor dlui Petre Stoica este coplesitoare”. Despre pupila? „Sunt, fireste, perfect de-acord cu dl Soviany in ce priveste un anumit exces de care da dovada Oana; as compara acest exces cu un fel de exhibare a unei feminitati deloc descoperite; dincolo de excesele inerente, intrezaresc o anumita convulsie pe care o consider autentica; la nivel expresiv exista multe probleme; aceste dificultati expresive o sa dispara cu timpul; convulsia pe care am simtit-o ma face sa cred ca Oana va evolua intr-o directie buna”.

Din comentariul dnei Stefania Plopeanu, despre Petre Stoica: „Orice as spune despre un poet atat de simplu in scriitura si atat de potrivit dorintei de lectura, aceasta dorinta de a-l citi cred ca nu inceteaza; desi versurile dsale sunt compuse toate din seninatate si dintr-un fel de placare – italienii ii zic pacamento, de impacare a propriului temperament, a propriei tensiuni interne, in versuri de o mare discretie – aceasta seninatate in felul ei este inselatoare; poetul, cred ca inca de la inceputurile sale, exprima un fel de ton impotriva propriului lirism, masura luata cu un fel de prestiinta, nu premeditat, nu lucid; tine chiar tonul si temperamentul dsale sa afirme lucrurile paradoxal, intr-un fel de crez invers; „Nu te nelinisti, ceasul vine”, spune el, vorbind despre moarte; o figura care revine des este repetitia, ba chiar acea anafora; structurile se reiau parca pana la o stereotipie aparenta; nu e vorba de o repetitie discursiva, ci de intentia de a reconfirma cateodata un paradox poetic; dl Petre Stoica stie foarte bine sa stea cu un picior in cotidian si cu un picior intr-un mit care este adesea unul stiut sau este o proiectie personala; a pendula intre prozaic si mit si a cauta un teren aproape neutru este specialitatea poetica a dsale…”. Despre Oana Catalina Ninu: „…imi exprim bucuria sincera de-a fi asistat la lectura, si din motive sentimentale, fiindca sunt eu dobrogeanca si stiu ca Dobrogea este cea saraca in poeti si va fi pana la sfarsitul zilelor ei, daca nu-i va da Dumnezeu un poet cand si cand; din cauza lui Ovidiu este seaca in poeti, Ovidiu a venit si-a instaurat o seceta totala…”

Soviany: „Ovidiu si Elena Vladareanu…”.

Plopeanu: „Este tot dobrogeanca?”

Mincu: „Este medgidioata, adica de la Medgidia …”.

Plopeanu: „As fi putut semna si eu unele din poemele ei, asa de bine se potrivesc spatiului, nu e nici o indoiala…; referindu-ma strict la textele Oanei, nu sunt de parere ca s-au mai scris foarte multe asemenea; chiar daca s-au mai scris, feminitatea ramane un teritoriu extraordinar de necunoscut; este foarte proaspat/inedit amalgamul dintre proiectiile de puritate/visceralitate, intre eul propriu si cealalta; mi-a placut foarte mult; cauta sa sape cat mai adanc pentru a lasa o urma si a se recunoaste in ea; este originala in locul acesta unde se afla…”.

Din comentariul dlui Ion Cocora, pe care-l intereseaza foarte mult meciul: „… nu am putut sa nu vin la cenaclu, pentru placerea de a-l asculta pe Petre Stoica; este unul dintre poetii contemporani importanti; la debut a facut sa se clatine fotoliile proletcultismului, a impus un ton singular; poezia lui pana la Caseta cu serpi, care este o capodopera, si de la Caseta cu serpi pana azi, a parcurs un drum important si a marcat lirica romaneasca; desi a trait un timp la Bulbucata, Petre Stoica a scris o poezie de anangarda cum numai Petre Stoica stie sa scrie; la Jimbolia a descoperit un nou spatiu poetic.” Ce castiga nou lirica lui Petre Stoica? „…poezia de meditatie, a batranetii; discursul lui se esentializeaza de la un poem la altul…”. Despre dra Ninu? „… mi-a facut o impresie foarte buna; ceea ce ma pune pe ganduri este monotonia discursului, parca prea caligrafiat; e nevoie de ruperea ritmului; poeta comparabila cu alte autoare care au citi in cenaclu si se bucura de o faima mult mai mare…”.

Mitos Micleusanu, contras: „… in poezia dlui Petre Stoica am simtit o mare de impacare si un cristal de regret; o tristete luminoasa…”. La Oana, acelasi remarca ” o discrepanta intre titlu si ceea ce s-a intamplat inauntrul poemului; e o scindare/ schizofrenie imitata; fragmentele sunt niste sertare, pastreaza aceeasi stare; mi-a placut pentru asimetrie…”.

Din comentariul dlui Radu Voinescu, referitor la seniorul editiei: „… poezia lui Petre Stoica a constituit un moment in literatura romana; frecventarea literaturii germane a creat aceasta impresie de seninatate; cu o tehnica impecabila reuseste sa introduca metafore izbitoare; pentru fiecare generatie aceasta poezie poate sa spuna cate ceva…”. Referinte la Siegfried Lenz, Bunuel, L’age d’or… Inchide: „… reuseste sa transmita mesaje si sa captiveze”. Despre poeta debutanta: „… lucruri foarte contradictorii de spus; are o inzestrare pentru poezia erotica, aceea care in literatura universala este asociata cu licentiosul; poeta este intr-o faza in care se exploreaza, nu suntem decat partasii unei descoperiri de sine, nu viscerala, ci epidermica; poeziile din afara „Mandalei”, mai izburite…”. Referinte: Stefan Borbèly, pentru visceralitate.

Tanarul Florin Poenaru risca o comparatie intre poeziile citite si „niste strategii de fotbal”. Crede ca poetica lui Petre Stoica este una a „temporizarii”, in timp ce Oana „joaca fotbal brazilian, scriind o poezie vie care alearga pe tot terenul si are curajul sa atace cu toate fortele, tot timpul; de aceea face greseli…”.

Din comentariul dnei Nina Vasile, notez ca „avem de comparat doi poeti care par opusi; dl Petre Stoica a gasit acea simplitate penetranta, o seninatate…”

Marin Mincu: „… aparenta, foarte aparenta…”.

Nina Vasile: „… este o stiinta personala a scrierii creatiei, cu un anumit castig al vederii lumii; un prozaism care se deplaseaza; daca ramanem pe termenul de prozaism scapam greutatea poemului..”.

Marin Mincu: „… e vorba de alta priza la real; si priza noua la real a pornit cu aceasta directie, a prozaicitatii…”.

La debutanta comentariul Ninei Vasile insista pe improprietatea titlului: „”Mandala” nu poate fi titlu pentru aceste poeme, textele curg intr-o amagitoare stufosenie; a traduce un poem in mandala este un demers de o viata intreaga”. Totusi? „…. e impresionanta visceralitatea ei; in interior imi vine sa vomit; e nevoie de o rafinare a acestei visceralitati…”

Marin Mincu: „Constat o anumita indarjire a comentariilor impotriva celui mic, o atitudine neloiala…”.

Din interventia dlui Adrian Urmanov retin in dreptul seniorului: „… a venit la o lectura publica, ne-a oferit un recital…”.

Marin Mincu: „… dumneata esti foarte abil si fariseic; iti faci interesele cu mare doxa…”. Tot Urmanov despre/ catre dra Ninu: „… poezia de genul asta ar trebui sa-mi placa; e prea incarcata; ai desoperit un anumit mod de a scrie poezie; risti sa te ratezi ca sensibilitate pentru ca te vei forma pe acest fel de a scrie; scrii dupa formula; merita sa scrii mai slab la 17 ani si mai tare la 23…”.

Mircea Tuglea, revenire, cu doua aprecieri: „… nu cred ca opinia referitoare la titlul „Mandala” este potrivita; s-a vorbit despre epidermic/ visceralitate ca formula; cred ca Oana nu reuseste sa depaseasca formula tocmai din cauza ca se opreste la jumatate; la varsta ei este greu de asteptat sa aiba interioritate, visceralitate autentica…”.

Dra Elena Vladareanu la microfon: „… dlui Petre Stoica vreau sa-i multumesc, mi-au placut foarte mult textele pentru acea teama de a te apropia de tine.” La Oana apreciaza poemele publicate in Paradigma.

Dra Corina Anghel, referitor la Oana: „Mi-au placut poemele; sfatul meu este sa-ti multiplici metodele de lucru”. In dreptul dlui Petre Stoica, mostra de empatie critica: „Asteptam de mult aceste poeme, mi-au placut enorm; mi-a placut felul in care dvs. stiti sa jonglati cu ipostaze, alter-ego-uri ale poetului, bland, cu imagini din muzica (Mozart), din pictura (Magritte), din literatura, creind un spatiu intertextual, interior, liminal, cinestezic, unde sunetele si aromele isi raspund, construit cu atentie la fiecare amanunt, iar amanuntul e construit cu migala benedictina; un spatiu care trimite ca acel au dela, sau dincolo, si care nu poate fi atins niciodata; se deschide vast si imaginile apar ca niste puncte, isi raspund in acelasi poem si circula intre poeme”.

Din acest moment are cuvantul dl Petre Stoica. Corina Anghel s-a apropiat cel mai mult de descifrarea intentiilor sale. Intentia dlui Poenaru de-a largi limbajul criticii cu termeni care tin de fotbal e hazardata si denota necunoasterea unor teorii moderne in chestiunea monotoniei, a „temporizarii”. Trimiteri: Gotfried Benn, Ezra Pound, M. Ivanescu, „poet foarte monoton si foarte mare”.

Marin Mincu, turnura de interviu, intentie de soc: „Ce parere ai ca nici un poet tanar nu il iubeste pe Nichita Stanescu?”

Petre Stoica, oarecum surprins: „Dimpotriva, in provincie este gasit ca un idol. Chiar sunt invidios. Nichita nu este in declin”.

Marin Mincu: „In tinerete, ti se parea ca esti in inferioritate?”

Petre Stoica: „Eram foarte, foarte solidari. Noi priveam cu sfintenie aparitia unui scriitor. Invidia noastra avea ceva frumos. Eram bucurosi daca unul dintre noi avea succes. La un moment dat existenta lui Nichita atarna de un fir de par. Demostene Botez a spus „sus” ca scrie poezie legionara. Paul Georgescu l-a salvat, a scris o noapte intreaga poezii pe care i le-a atribuit lui Nichita, s-a dus cu ele la Leonte Rautu. Generatiile de azi n-au habar prin ce-am trecut. Printr-o baie de acid.”

Marin Mincu: „De ce te-ai retras la Jimbolia?”

Petre Stoica: „Totdeauna mi s-a spus ca sunt un urban. M-am considerat un rural. Totdeauna am avut o casuta unde m-am retras. Am visat sa ma intorc la origini. Tin foarte mult la aceasta zona a tarii care este Banatul. In Timisoara toate femeile de pana la 40 de ani poarta sort, care este chiar sort, aproape chilot. Este un spectacol unic. Bucurestiul, prin comparatie, pare un oras de talibani…”.

Marin Mincu: „Cum te-ai simtit in cenaclu, azi?”

Petre Stoica: „Exista nu numai intelegere, dar si limbaj critic. Este un cenaclu intr-adevar profesionist. Va multumesc din inima si ma intorc la Jimbolia, unde toti vor citi ziarul. Poate vom gasi o modalitate ca acest cenaclu sa vina la cafeneaua mea literara „Apunache”, care zic eu ca n-are egal in Romania.”

Marin Mincu, final deschis: „Suntem foarte bucurosi – foarte, foarte bucurosi – ca am avut sansa sa-l auzim pe un mare poet vorbindu-ne cu generozitate si modestie, pe care noi trebuie sa le invatam. Asta lipseste cenaclului nostru. Ati auzit, dle Urmanov?” Si anunta ca in sedinta urmatoare vor citi Mircea Barsila, de la Pitesti, si Tudor Cretu, de la Timisoara.

ZIUA cu bine!

(cronică apărută în „Ziua” din 16 iunie 2003)

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: