Skip to content

lanţuri şi bilanţuri

Decembrie 1, 2008

comana-0981

Deci ideea acestui post este foarte simplă: este vorba de un denunţ. A se citi fix aici. Diana mi-a preluat ideea şi a scris si ea un post despre Cristina, de altfel foarte lacrimogen 🙂 Ce mi se pare mişto e faptul că „victima” a declarat în comentarii că îi va da o replică pe blogul personal. Aşteptăm, cu interes, continuarea.

Joi plec la Bordeaux şi stau până duminică, abia aştept. Cu această ocazie, poate că săptămâna viitoare o să am ce să postez pe blog, măcar poze dacă nu vorbe. Vorbele vin mai greu aşa, în public. Trebuie, totuşi, să recunosc că absolut toate tentativele mele de jurnal „intim” au avut câte un cititor. Nu am putut niciodată să scriu ceva, orice, numai şi numai pentru mine. Dar distanţa între un cititor anume şi „n” cititori oarecare e absolut imensă, imposibilă aproape. Este un fel de răspuns la o întrebare retorică pe care mi-o adresez ori de câte ori îmi amintesc că am un blog: de ce am un blog şi ce aş putea face cu el?

Deocamdată blogul meu conţine: poeme, video, cronicile mele sau eseurile, cronicile altora la „Mandala”, câteva anunţuri disparate, câteva vise copiate cu minuţiozitate din file-uri vechi şi… cam atât. Nu am vrut niciodată să se transforme în jurnal şi, cu siguranţă, nici nu se va transforma. Încerc să vorbesc despre mine într-un mod oarecum indirect, cam asta ar fi ideea.

Văd că în afară de Cristina, nimeni nu s-a manifestat în legătură cu ce ar vrea să citească around. Aş mai putea posta vise. Aş mai putea posta poeme (sau mai bine nu). Aş mai putea posta cronici (când voi mai scrie). La limită, aş mai putea scrie despre Cristina, deşi, dacă scriu despre cineva, riscă să devină literatură 🙂 Aş mai putea scrie despre alţi oameni, că doar n-o s-o terorizez întruna doar pe Cristina. Dar asta cu scrisul despre alţi oameni e un alt „proiect”, diferit de acest blog. Aşa că cel mai frumos mi se pare să mai pun câte o poză din când în când, câte o cronică ceva, câte un anunţ, iar blogul meu se poate simţi fericit în aceste condiţii, nu-i aşa?

Luaţi acest post ca pe un fel de bilanţ anual, făcut cu o lună înainte…

@ foto casa lui Gellu Naum de la Comana, pisica sculptată pe post de balustradă (fotografia îmi aparţine)

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. vinyl permalink
    Decembrie 2, 2008 8:41 am

    poti sa ma terorizezi o data pe an daca vrei. asa imi dau si eu seama m-am mai schimbat nu m-am mai schimbat 😀

  2. oananinu permalink*
    Decembrie 2, 2008 11:58 am

    cum spuneam, daca te terorirez o data pe an, deja nu mai e vorba de terorizare 😀 cat despre schimbari, banuiesc ca nu vrei sa-ti lasi din nou breton peste un an, nu?

  3. Decembrie 9, 2008 1:36 pm

    eu as mai citi si poeme, si posturi de genul astora de la urma, cu viata-viata, atitudini si impresii. mie astea imi plac:D nu ca visele n/ar fi ok, dar la vise nu ai cum sa bagi poze:D ori ai?

    super pozele:)

  4. oananinu permalink*
    Decembrie 10, 2008 8:28 am

    @ mersi de sugestii d, o sa incerc sa mai bag si poeme 🙂 dar sigur sigur o sa mai postez impresii… pacat ca nu merg in fiecare weekend in Franta, atunci as fi avut ce povesti 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: