Skip to content

16 aprilie 2004

Noiembrie 25, 2007

Prolog

 Visele în care îmi era frică nu îmi provocau, în general, o stare de panică la trezire. Le relatam ca atare, cumva obiectiv. Şi cele de până acum fac parte din această categorie. Excepţie cele care sunt marcate prin „coşmar”, precum cel notat mai jos. În rest, mă preocupa doar caracterul lor faptic, pura relatare (la vremea aceea şi interpretare).  

 ***

Coşmar. Eram într-o grădină (poiană, luminiş) cu pomi rari şi multă multă verdeaţă, împreună cu fetele de la olimpiadă. Alergam, zburdam pe acolo. Însă ştiam de existenţa ei şi ne era frică. Ea, o entitate malefică (avea şi un nume, dar nu-l mai ţin minte… un fel de Muma-pădurii). La un moment dat ne-a apucat panica. Am simţit un vânt furişându-se printre copaci, am început să vedem siluete, deşi era în miezul zilei, era lumină deplină. Eu am fost prima care a văzut-o. Avea părul gri învolburat şi era îmbrăcată foarte prost, kitsch, cu un costum violet din catifea (un fel de salopetă, puţin masculinizată). Avea faţa schimonosită şi o viteză uimitoare în mişcări.

Ne-am speriat toate şi unele fete au început să fugă. Altele (printre care şi eu) ştiam că e bine să rămânem pe loc, să nu ne mişcăm. Ne era foarte frică şi arătarea a început să arunce cu lucruri după noi. Şi imediat se ascundea şi noi tremuram pentru că nu o mai vedeam. Se expunea foarte puţin. Iar îndată ce ne îndreptam spre ea, fugea ca şi cum ei i-ar fi fost frică de noi şi nu invers. Rolurile se schimbau şi când noi o fugăream, ea se lăsa fugărită doar pentru a-şi pregăti mai bine loviturile. În stânga grădinii în care ne aflam era un povârniş acoperit cu copaci – acolo s-a ascuns când am venit spre ea şi m-am făcut că sar gardul (deşi nu aveam nici o intenţie, pentru că şi mie mi-era frică

Dintr-o dată nu a mai avut aceeaşi înfăţişare. Acum era mică, ca un copil (mi se părea că seamănă cu o colegă de liceu), îmbrăcată în negru. Dar ne era şi mai frică de ea pentru că începuse să arunce cu pietre. Şi fiecare piatră nimerea ţinta. Întâi a lovit piciorul ciuva. Apoi s-a pregătit să arunce în capul meu, dar altcineva m-a apărat. La un moment dat era în centru, iar noi în jurul ei – multe fete speriate. Mă tot întrebam cum de nu reuşim să o strivim. Mi se părea chiar ridicol.

Singurul lucru pe care îl ştiam foarte sigur (şi pe care l-am spus imediat tuturor) era că nu o puteam ucide, nu o puteam învinge lovind-o cu pietre sau cu beţe (cineva încercase, şi băţul trecuse prin ea fără să i se întâmple nimic). Trebuia s-o împărţim, s-o tăiem în nu ştiu câte bucăţi până la evaporare.

          Când s-a văzut încolţită, arătarea s-a „predat”. A aruncat piatra din mână şi m-a lăsat să trasez nişte tăieturi nu foarte adânci în ea (de fapt eu tăiam foile unui caiet deschis, cu ajutorul unui băţ de lemn). Mi-a spus să mă opresc, dar eu nu vroiam, tăiam în continuare. Fetele au zis şi ele să mă opresc şi m-am oprit. Dar frica nu-mi dispăruse. Arătarea s-a oferit să mă conducă până într-o cameră. Nu ştiu de ce trebuia să stau la pat (eram bolnavă?). Când am intrat şi m-am aşezat pe marginea patului am văzut că arătarea se juca cu nişte pietre. I le-am luat frumos şi ea m-a lăsat.

           Când a vrut să plece, mi-a ridicat cămaşa pe la spate şi apoi mi-a lăsat-o în jos, zâmbind. Atunci am înţeles. M-am făcut că o conduc până la uşă şi am văzut într-o fracţiune de secundă (cât mi-a luat mie să trântesc repede uşa) că arătarea avea încă o piatră (albă, ascuţită) pe care vroia să mi-o arunce în cap. Am auzit ţipete, bufnituri, am simţit că uşa era împinsă. Eu însă o ţineam strâns, deşi fără putere. Eram bucuroasă că am reuşit să scap de la moarte, însă mi-era în continuare frică să nu apară din altă parte, de pe geam cumva…  

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: