Skip to content

29 aprilie 2002

Noiembrie 19, 2007

Vis I : o cruce de lemn, cu braţul stâng rupt ; eram într-o cămăruţă, unica încăpere, împreună cu mai mulţi oameni, la un priveghi… ne înghesuiam în jurul coşciugului… parcă un unchi era acolo, dar nu sunt sigură… eu îi potriveam crucea cu braţul stâng rupt, în aşa fel încât să nu se vadă ruptura… coşciugul era deschis, iar crucea i-o pusesem direct pe trup, acoperindu-l oarecum…

prin uşa deschisă se vedea o casă mai mare, sus, pe un deal… noi toţi priveam în partea aia şi ne întrebam de ce nu mai vine odată… nu ştiu exact ce aşteptam, preotul sau maşina care să ia mortul… şi aşteptam, tot aşteptam… eu devenisem peste masură de nerăbdătoare, vroiam să vină mai repede… am propus să ducem direct coşciugul la groapă, să sărim peste etapa respectivă… toţi vroiam să scăpam cât mai repede de mort… se pare că, după încă o perioadă de aşteptare, oamenii mi-au urmat sfatul şi au luat pe sus coşciugul…

ps : în tot acest timp, eu potriveam mereu crucea cu braţul stâng rupt şi mă uitam mai tot timpul la ea.

 

Vis II : în patul meu : cineva stătea pe locul meu, eu la mijloc, dana pe locul ei ; dana ne-mpingea cu picioarele, eu aveam talpile peste tălpile persoanei respective… aceasta s-a ridicat să vadă exact cine o deranjeaza (era dana)…

Apoi ne-am trezit în sufragerie… ne uitam la cărţi… voi toţi stăteaţi cumva pe bibliotecă sau mai bine zis în bibliotecă… doar eu eram în faţa rafturilor… între voi, într-un raft cu mai puţine cărţi aşezate orizontal, era un păianjen care în loc de o panză obişnuită, îşi construise un fel de cutie foarte ingenioasă în care îşi avea sălaşul… cutiuţa asta semăna cu una de fier… evident, trebuia să-l exterminam… eu m-am dus şi am căutat o cutie cu capac, trasparentă (ca să îl putem observa după aceea)… m-am întors şi am zis ceva de genul „care vrea să-l prindă ?? lăsaţi, că ştiu eu că tuturor vă e frică „… l-am prins în cutie şi apoi l-am mutat într-un alt recipient, un fel de sticlă care în loc de dop avea o altă sticlă de ojă neagră, de pensula căreia era lipit păianjenul… mai era pe deasupra un capac instabil din plastic… cineva zicea că o să poată ieşi, dar eu i-am răspund că „nu are cum să se mişte, e lipit cu ojă „… am încercat să văd păianjenul, dar nu-l puteam distinge în negrul ăla… însă pe lângă capac era un crocodil foarte mic, care dădea să iasă… i-am dat un bobârnac, dar el tot se căţăra să scape…   

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: