Skip to content

25 iunie 2001

Noiembrie 19, 2007

Eram ca într-un joc de caculator (niciodată nu le-am putut suferi), în care intram dintr-o cameră într-alta, cu scopul de a ucide pe oricine întâlneam în cale. Eram bărbat. Diverse personaje (mumii, monştri sau oameni) au căzut pradă bâtei mele imense – îi loveam în cap cu lovituri repetate până când cădeau laţi. Mai aveam doi prieteni în spatele meu care se ofereau mereu să mă ajute, dar eu, egoistă, vroiam să fac totul singură (parcă era şi o răsplată, nu mai ştiu exact…).

Tot alergând prin zeci de camere înşiruite, m-am trezit că eram în casa unei mătuşi, la ţară. În ultima cameră (cea în care dormeam când eram mică), pe pat, stătea aşezat un copil care a început să-mi vorbească; era diform, părea prea mare pentru vârsta lui de 2-3 ani; mă amuza, mi se făcuse milă, dar într-un moment de inconştienţă (în care nu am simţit pur şi simplu nimic), am ridicat măciuca şi am coborat-o în capul lui.

A murit foarte greu . Am stat vreo 5 minute tot lovindu-l, fără întrerupere. 

La plecare am luat-o pe drumul camerelor pe care le lăsasem deschise în urmă; tot în casa mătuşii, când ieşeam din sufragerie, l-am văzut pe soţul verişoarei mele (care era altul şi decât fostul, şi decât actualul); mă observase! totul era pierdut, gândeam.

Mai târziu am aflat de la însăşi mătuşă-mea că băiatul pe care eu îl omorâsem cu atâta uşurinţă era paralitic şi fusese o adevărată povară pe capul celor care aveau obligaţia să-l crească.

Foarte ciudat, nu aveam mustrări de conştiinţă.

 

 

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 19, 2007 11:25 am

    mie mi-ar placea sa le „falsifici” putin, sa le ‘abuzezi” sa te folosesti de ele 😛
    dar nu prin extractie in poeme, asa nu stiu daca mi-ar placea
    ci prin tuse peste, prin ‘corectare’completare”
    sa lasi planul vascos oniric dar si cateva picaturi de apa sa dilueze (si si disimuleze si si stimuleze) anumite zone 🙂
    sper ca se intelege CEVA 🙂

  2. oananinu permalink*
    Noiembrie 19, 2007 3:38 pm

    adica vrei sa scriu un fel de „proza”, sa le cosmetizez, nu? nu stiu ce sa zic, eu prefer discursul asta „tel quel”, putin patetic (cum era varsta)… daca as umbla prin ele s-ar putea sa nu mai iasa nimic, adica sa trec in cealalta extrema 🙂

  3. vinyl permalink
    Noiembrie 19, 2007 4:03 pm

    pai nuuuuuuuuuuuuuuuuu
    sa nu treci in cealalta extrema
    sa le retusezi fff putin, discret
    farduri de zi nu de noapte 🙂

  4. oananinu permalink*
    Noiembrie 19, 2007 7:35 pm

    si cum ai vrea sa le retusez, in ce sens? sintactic, narativ sau din punct de vedere imagistic? asta nu prea inteleg

  5. Noiembrie 23, 2007 10:02 am

    oanaaaaaaaaaaa, vezi ca si kafka a avut visul asta cu camerele 😀 vezi jurnalul …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: