Skip to content

Mădălin Roşioru – Liber superbus (cronică apărută în egophobia)

Septembrie 30, 2007

Povestiri indecente ?!? 

Povestiri indecente din Războiul Civil (1994-2002) se subintitulează cartea lui Mădălin Roşioru, Liber superbus (Cartea Românească, Bucureşti, 2003). Indecente, licenţioase în sensul că „încalcă regulile bunei-cuviinţe şi ale moralei” (definiţia pe care o regăsim în DEX), povestirile lui Mădălin Roşioru subminează morala comună şi, în acelaşi timp, încalcă regulile obişnuite ale scrisului. De unde şi superba/suprema libertate (a trăirii şi a expresiei).  Pe de altă parte, intervalul temporal al „Războiului Civil” plasează întâmplările în realitatea imediată, foarte actuală, şi ne face contemporani revoltei (pentru că, în definitiv, numai revolta, demistificarea, declişeizarea mai pot avea un efect asupra cititorului de azi, sfâşiat între o existenţă precară şi atacul mijloacelor media).

Mădălin Roşioru, licenţiat în Litere şi în Comunicare şi Relaţii Publice, redactor la Revista TOMIS din Constanţa, apare editorial în prestigioasa colecţie „noua generaţie” a editurii Cartea Românească, alături de Veronica A. Cara (Eny) sau Constantin Popescu (Mesteci şi respiri uşor). Povestirile lui se situează, de cele mai multe ori, la limita dintre narativ şi eseistic, conformându-se şi, în acelaşi timp, depăşind filonul textualist, după înseşi mărturisirile unui personaj feminin: „De ce nu rupi odată pisica aia nenorocită? De fiţe şi fonfleuri textualiste zău că-s arhisătulă…” Cu o maximă voluptate, naratorul practică amânarea evenimentelor (în mod special amânarea finalului), impactul lor devenind astfel cu mult mai puternic.

O bună parte din prozele scurte ale lui Mădălin Roşioru sunt povestiri despre cum se scrie un text de ficţiune, ca de exemplu English, Patient – an ideea – (pe marginea dorinţei (inexplicabile !?) a persoanelor reale din viaţa unui scriitor, de a deveni personaje în cărţile acestuia) sau Elevator – claustrofobia, sau Cum să ratezi o povestire, povestind-o – o savuroasă relatare despre cum poţi seduce o femeie, atunci când o asimilezi unui personaj dintr-o proiectată nuvelă (sic!).

Pornind de la această latură demonstrativ-explicativă a tehnicilor scripturale, e important de remarcat faptul că există o dublă tendinţă în povestirile lui Mădălin Roşioru. Pe de o parte, accentul cade pe stil, pe procedeele expresive, pe deconspirarea sau revitalizarea lor (de unde apropierea de textualism), pe de altă parte esenţiale devin întâmplările, înlănţuirea evenimentelor, născocirea faptelor pe cât de reale, pe atât de şocante (ca în Lia Butelia, Experimentul, Simpatiile cernelii). Această ultimă direcţie este foarte actuală, îmbrăţişată, în general, de tinerii prozatori ai momentului (începând cu cei promovaţi în colecţia Ego. Proză a editurii Polirom). De exemplu, în Lia Butelia – an earthquake called love – avem de-a face cu incredibila poveste a buteliei cu gaz infinit, din casa cucoanei „fâţâindu-şi încoace şi încolo şuncile fâlfâitoare, văluroase şi monumentale ca spaţiul mioritic şi ca romanul balzacian”. Suntem avertizaţi, încă de la început, că „festivitatea de deschidere a povestirii de faţă are loc din păcate şi din lipsa unei organizări mai riguroase exact în (ptiu!) mirosurile grele de cărnuri porcine ce tocmai impregnaseră cu destoinicie pereţii unei bucătării igrasioase de mahala, din ce în ce mai puţin suportabile de naratorul perplex şi extradiegetic, ca şi de bunul şi încercatul său tovarăş, cititorul”. Din mijlocul acestei mizerii, butelia miraculoasă va alimenta întregul cartier, întregul oraş, apoi întreaga ţară, pentru ca, ulterior, să se pună problema exporturilor de gaz. Lia Butelia devine mascota Cupei Mondiale de fotbal, fiind cusută „cu fir de aur pe tricourile tricolorilor”. Hitul lumii nu poate fi altul decât The Gas of Life. Povestea dobândeşte proporţii monstruoase, cuprinzând din ce în ce mai multe teritorii ale realului, până în momentul în care explozia este de-a dreptul iminentă…

Cu toate acestea, ingeniozitatea exprimării primează în volumul lui Mădălin Roşioru. Şi avem Bombonica TM – tsunami acum sau ja / vraja mării finistere: piesă de piesă în cinci acte (sexuale: give me five!) – ,  o scurtă şi explozivă povestire bazată pe analogiile dintre actul erotic şi procesul emisiei de lumină sau impulsul electromagnetic nuclear, care „este generat de interacţiunea câmpurilor electromagnetice care induc intensităţi şi tensiuni electrice în conductoare şi sistemele de transmisiuni. Prăbuşită pe pat, ea simţi un impuls vârtos şi irezistibil drept în nucleul feminităţii ei, deoarece câmpurile lor electromagnetice şi bioenergetice se interacţionau deja sacadat, tensionat şi intens, transmiţându-şi sistematic şi fireşte reciproc germeni şi plăceri”.  

              „Cititorul năzuros şi cult” nu poate fi decât impresionat de aceste scurte proze, adevărate „pietre preţioase roşcat violacee, muchii dure, ascuţite, revelând o origine comună, un bloc-univers care a explodat şi către care trimit, totul profilat pe o bucată de catifea neagră” (aşa cum remarcă Irina Mavrodin în recomandarea de pe coperta a patra). Pentru că, după cum mărturiseşte şi scriitorul, suntem confruntaţi cu o carte de „aberaţii/derapaje stilistice controlate”, iar lectura nu este, în nici un caz, una facilă. Sau poate fi aşa, cu riscul de a pierde însăşi substanţa textelor. Preferabilă este distanţarea de text, deoarece, la fiecare pas, cititorul trebuie să recunoască, pe de o parte, clişeele sociale şi/sau scripturale, iar pe de altă parte, felul în care acestea sunt, rând pe rând şi sistematic, demontate. În aceste condiţii, delectarea nu poate fi decât maximă…

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: