Skip to content

o cronică a blogului (în „Observator cultural”, nr 132, 13-19 septembrie 2007)

Septembrie 19, 2007

IMAGINI VIRTUALE. Mandala virtualitatii (I)

Lucia Simona DINESCU

observator.jpg

Blogul https://oananinu.wordpress.com (Mandala, apartinind de bloggame, proiectul blog de scriitor roman – un cristian) este facut integral din mistica poeziei si pentru mistica poeziei. Propria poezie a poetei, la mijlocul drumului dintre o voce violent-feminina si o voce grav-profetica, masculinizata prin mimarea traseului unei preotii. In timp ce Elena Vladareanu sau Ruxandra Novac cartografiaza visceralul cot la cot cu socialul, Oana Catalina Ninu e intr-un stadiu de corporal extins in literatura ca o proteza inca neasimilata. Autoproclamata „femeia foarfece“, nu are revolta Marianei Marin, nici exaltarea Rodicai Draghincescu, ci mai degraba bisturiul cvasisacerdotal al lui Adrian Urmanov. Ca un apendice, apar pe blog cronici despre volumul sau sau recenziile autoarei insesi la cartile altora si propriile raspunsuri la anchete si interviuri.

Printre multe texte-poeme sint presarate clipuri realizate in spatii publice, galagioase (poeta citeste ea insasi din Mandala in cluburi, pe holurile spitalului, pe malul marii, in masina, in trafic, in Grozavesti, la colocviul Tinerilor scriitori de la Cluj), dar si in spatiul camerei, construind o atmosfera intima, uneori cu obiecte care par a vorbi ele insele. Se pare ca autoarei ii place sa „pozeze“ in timp ce-si citeste, docil, poemele agresive si sa „priveasca“ reactiile cititorilor din spatiul virtual. E doar o presupunere insa, caci dincolo de intentia de promovare si de vizibilizare, ramine voluptatea etalarii propriei imagini.

E insa o contradictie intre imaginea video a poetei, fata „cuminte“, si „imaginea“ rea a personajului sau poetic. Nu stiu in ce masura incercarea de a transpune Mandala in spatiul virtual are un scop potrivit cu numele, altul decit cel al realizarii unui video-book, pornind de la textele tiparite. Este blogul Mandala o continuare a cartii, dovada ca autoarea „scrie“ inca la acest volum, ca nu se poate desprinde de experienta lui, cauta inca geometrizarea propriilor porniri dezmembrate si turbulente? Sau o simpla consemnare textuala si video, reportericeasca aproape, a cartii, a receptarii critice si a activitatii autoarei? Raspunsul imi pare a inclina spre prima varianta, caci sfortarea poetei e de a ordona lucrurile anarhice, gindurile haotice si simtirile dezarticulate inclusiv in spatiul virtualitatii.
Blogul preia din carte poezia cotidianului carnal, a simtului exacerbat, a organicului dureros, ulcerat chiar. Spiritualismul creatiei (si al carnii?) se refera la ideea de „esenta“. Mandala are insa, printre sensurile secundare, ideea de „saminta“ sau „sperma“, implicind un erotism primordial. E un punct de concentrare a energiilor si de emanare a tuturor formelor, dar si de durere ritualica, de torturi trupesti, la limita dintre placere si suferinta. Sa fie oare Mandala punctul final al pelerinajului poetei? Nicidecum.

Redactor la egophobia.ro, marti.ro, versus/versum si Pana mea, poeta a intrat in antologia generatiei 2000 alcatuita de Marin Mincu. Asemenea Mirunei Vlada, este tributara poeziei Angelei Marinescu. Scrie poeme cam neverosimile (ca traire) inainte de a implini 20 de ani, sarind in ochi filiera influentei feminine agresive a ultimilor ani (sublimate la poeta Limbajului disparitiei). Oricum, tinara poeta da semne de talent precoce in multe rinduri, uneori surprinzind printr-o maturitate poetica incredibila, de imprumut, dar adaptata la un fond latent. Dupa ce-si va fi filtrat experienta si temperamentul de inriuriri, va scrie cu siguranta si o poezie pe masura originalitatii sale. Deocamdata insa, aceasta poezie pare mai preocupata de obsesiile tematice (la un moment dat marturiseste ca la 17 ani avea depresii, ginduri sinucigase si frustrari – dar citi dintre adolescenti nu au astfel de „crize“?), in ciuda retorismului. A inceput sa scrie pentru a-si descoperi „centrul“, „mandala“ proprie, dar a izbutit sa faca acest lucru doar in privinta volumului. Fara aceste precizari biografice, poezia Oanei Ninu pare conventionala si exagerata, fara fundament autentic. Adolescenta rockerita, cu haine si unghii negre, si-a depasit „faza“ de agonie, devenind narcisista, cocheta si descoperind culorile, cerceii si colierele. Probabil ca de acum incolo va incepe sa scrie altfel, raminind totusi ea insasi!

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: