Skip to content

Mircea Ţuglea – „Mircea Ţuglea” (cronică publicată în revista Viaţa românească)

Iulie 31, 2007

Proezie feat Mircea & „Mircea”

 pictur-053.jpg

„O carte n-o scrii, ci te lepezi de ea, […] iar dac-o şi publici, atunci se cheamă c-ai făcut avort întrutotul, însă fătul era-n mine mort de multă vreme (şi l-aş fi botezat cu numele meu!), s-a tot chircit în marsupiu şi-acum zace-n formolu’ cărţii ăsteia, l-am pândit să văd dacă mişcă dar nu, el tăcea, tăcea şi nu se năştea, avea o faţă dacă priveai din spate, un spate dacă-l priveai din faţă”… Aşa se încheie volumul de „proezie” al lui Mircea Ţuglea, volum intitulat autoreferenţial şi vădit insinuant chiar „Mircea Ţuglea” (Ed. Pontica, 2001). De fapt, ultimul p(r)oem este o dilematică „faţă din spate” (după cum spune şi titlul), o re-pliere a textului asupra lui însuşi, într-un deformant proces de reflexie. Sfârşitul devine un început, un fel de ars poetica a cărţii, dar în acelaşi timp, această posibilitate a permutărilor, a interschimburilor din text, această alienare a „regulilor jocului” (în sensul construirii unor noi „norme” p(r)oetice) este echivalentă deschiderii infinite (opera apperta). De altfel, ni se spune făţiş: „asta-i o carte neterminată, şi la care, oricum, n-am chef să mai scriu”, cititorul fiind chemat să preia el „hăţurile” şi să continue ţesătura deşirată a textului, dacă „are chef”. 

Ceea ce caracterizează p(r)oezia şi, aşadar, p(r)oemele lui Mircea Ţuglea, este faptul că lectorul are o proiecţie a sa în text, este cuprins cumva în actul comunicării chiar înainte de efectuarea propriu-zisă a acestuia, este aproape „incantat” şi „decantat” prin pre-existenţa lui. Această potenţialitate („realitatea” din text) atrage cumva închegarea unei prezenţe concrete, care se poate turna în formele deja existente sau poate adopta o formă proprie de fiinţare în text („spectatorii stau în pat şi fumează, cam trimbulinzi/ cititorii stau şi ei pe unde pot, naiba să-i ia”). Pentru că, într-adevăr, totul devine – mai devreme sau mai târziu – text. Referentul se diluează şi se transformă în text (şi mă refer aici la toate spaţiile reale – „cazinoul”, „liceul Călinescu”, „terasa colonadelor”, „Wien” etc., ce devin fictive înlăuntrul complexului p(r)oetic). Mai mult decât atât, însuşi autorul are un dublu textualizat. Mircea Ţuglea nu e acelaşi cu „Mircea Ţuglea”. „Mircea Ţuglea” e mirce, cel din text, în timp ce Mircea Ţuglea e aproape un străin, este „celălalt”, alteritatea, acel „je est un autre” rimbauldian. Mirce este tot timpul în text, există între anumite limite, pe când „autorul” vine şi pleacă, intră şi iese în şi din cadrul scriptural după bunul plac.

                  În „Metoda Gaspey Otto Sauer”, mirce îi ia un interviu autorului. Replicile se confundă, se întrepătrund, se amalgamează pe motiv că oricum interlocutorii au acelaşi nume (aşadar din raţiuni tehnice!). Rezultatul este un discurs diform, discontinuu, cu foarte multe „rupturi” textuale, marcate grafic prin folosirea extrem de frecventă a punctelor de suspensie şi a ghilimelelor. Nu poate fi vorba decât de o tentativă de a reda autenticitatea trăirii, palpitul existenţial în sine, tentativă eşuată din start prin dihotomia clară între eul „real” şi eul „de hârtie”, dar recuperată progresiv prin construirea unei lumi autonome. Autentic nu este ceea ce prezintă similitudini cu referentul extratextual, ci ceea ce devine autentic în interiorul universului p(r)oetic.

 Să fie oare numai atât? În dialogul-monolog, cei doi Mircea vorbesc despre proezie. „Ce-i de fapt, domne, proezia?” întreabă unul. „… nu e nimic, vorba lu’ cage: afirm că n-am nimic de spus – şi iată proezia”, răspunde celălalt. Şi dincolo de jocul de cuvinte, proezia apare în toată nuditatea ei semnificantă, fiind un fel de artă a nimicului existenţial, a banalului, a cotidianului care deţine în subteran seve de reală poeticitate, neexploatate încă. În concluzie, „proezia e totul”.  

Întregul volum stă sub semnul muzicii, începând cu titlul (căci cine alţii decât soliştii îşi intitulează albumele cu numele lor?) şi cu primul poem – „intro”. Abundă în fragmente de melodii, în remixuri „la sifoane”, în demonstraţii „live! şi unplugged!”, în lălăituri narcisiace: „io, mircea ţuglea, ajuns in my twenties, văd umbră/…/ io, mircea ţuglea, ajuns/ in my twenties, sînt uns/ şi zeu fierbinte, hot god/ io, mircea ţuglea, scad” („unele, altele”, II). S-ar putea vorbi în acest sens de intertextualitate, dar şi mai mult de parodie, care devine procedeul principal de subminare a discursului p(r)oetic. Surpriza (sau poate nu!) este că mitul lui Eminescu încă nu este ocolit, încă nu s-a „demodat”, ci este valorificat la maxim. Iată cum „sună” ultimele reziduuri eminesciene: „mimă-i lumea, şi cu dânsa/ laolaltă suntem noi, mingi/ pe bot ţinute-n sprijin/ auctorii cei vioi”; „o, tu, pe mine ţie redă-mă” („Allein”) sau chiar „ieşeam/ din baie mormăind btlie, tălibt, mai trebuia să/ zbor şi la grădiniţă, unde m-aştepta cătălina” („btlie, tălibt”).

Luându-ne cu „unele, altele”, urmate de „nişte poeme vieneze” şi de o apatică stare de „linişte, plictiseală, vis”, parcurgem acest tripartit volum proetic (şi proteic în acelaşi timp!), întrebându-ne mereu ce-i cu Mircea Ţuglea ăsta scriind despre Mircea Ţuglea ăstălalt (ghilimelele sunt aleatorii – nu sţim cine pe cine scrie!). În ultimă instanţă, Mircea Ţuglea e o fiinţă textuală, înghiţită de către text, ficţionalizată, adusă „nu de barză”, ci de „pasărea rok, cum plutea deasupra tecuciului (tecuciul e/ un fel de ipoteşti)”. Destinul său extraordinar (asemenea basmelor) îi stă înscris pe burtă în semnul ghearei păsării rok.

                  Volumul „Mircea Ţuglea” nu este decât un parcurs biografic al actantului liric care ne târăşte după el prin Tecuci, prin mahalalele Constanţei, prin barurile Vienei şi retur…

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Noiembrie 19, 2007 3:19 pm

    O carte n-o scrii, ci te lepezi de ea.. interesant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: