Skip to content

editorial nr 2 „pana mea”

Iulie 10, 2007
tags:

pana mea nr 2

Tiparul a fost execrabil (Marius Ianuş, machetist Pana mea), corectura defectuoasă, iar fotografia de pe copertă a rămas complet străină celor din afara Bucureştiului. Ni s-a reproşat că suntem o revistă „de gaşcă”, pe alocuri „elitistă”, şi că, din 24 de pagini, o treime este scrisă de către redactori. De ce facem noi (în continuare) o revistă? Din pur entuziasm, ar fi răspunsul cel mai la îndemână. La Colocviul de la Cluj, la teatrul Desant şi în Club A am avut, în speţă, un public „avizat” (scriitori, editori, critici literari). La Biblioteca Sadoveanu şi în cele câteva licee în care am fost prezenţi am aflat că ultimele lecturi ale elevilor, în afara celor din programa şcolară, au fost Dan Brown şi M. Drumeş, dar şi Emil Cioran, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Simona Popescu. Ce reviste literare citesc liceenii? Dilemateca (pentru că e colorată şi prietenoasă), Observator cultural (pentru că nu e doar literară), România literară (pentru că are tradiţie). Atunci de ce ar vrea să cumpere Pana mea, din moment ce nu se încadrează în nici unul din tiparele devenite deja clasice? Evident, aici intervine problema identităţii, deşi poate că este prematur să folosim acest termen. Încercăm să avem semnături şi articole valabile, nu ne este teamă să refuzăm materiale care nu sunt îndeajuns de bune, fără să avem pretenţia de a scoate pe piaţă o revistă „ideală”. Al doilea număr din Pana mea apare la cea de-a doua ediţie a târgului de carte Bookfest, eveniment esenţial pentru receptarea revistei noastre şi, bineînţeles, pentru vânzarea ei. De ce? Pentru că, pe modelul receptării unui autor aflat la debut, primul număr nu poate fi primit fără un oarecare scepticism (nu veţi face faţă dacă nimeni nu vă acoperă spatele, nu puteţi vinde 2000 de exemplare etc.); în schimb, cel de al doilea număr este întotdeauna raportat la primul – calitativ vorbind – şi abia apoi la contextul apariţiei sale. Încercăm, de această dată, un număr cu o triplă tematică: o anchetă despre migraţia autorilor de la o editură la alta (va urma), o mini-anchetă despre blogurile literare (şi culturale, prin extensie) şi un subiect dintotdeauna riscant: moartea în literatură. Acesta este finalul primei serii, vă reîntâlniţi cu un nou număr în septembrie.           

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: