Skip to content

Oana Ninu – Cum ne distrugem

Iulie 10, 2007

cum ne distrugem noi tinereţea

cum ne încăpăţânăm noi să ţinem ochii laaarg deschişi

în potopul ăsta de lăcuste şi praf în tăcerea asta jupuită care

nu ne va duce nicăieri

cu ochii laaarg deschişi ca-ntr-un dans în care ne rotim delirând

fără să ne dezlipim părţile inghinale cu o maximă precizie a mişcărilor

scuturându-ne scheletul din încheieturi

ca-ntr-un scaun cu rotile înţepenit în zăpada de jumătate de metru

când e atât de uşor atât de uşor să vezi lucrurile printr-un ecran de apă

lucrurile simple palpabile obiectele contondente

contururile lor ni se mişcă sacadat pe sub piele

 .

cum ne distrugem noi tinereţea

cum desenăm noi infinite cercuri concentrice pe cearşaf – cu foarfeca!

în ritmul ţipetelor mulate pe zăbrelele patului

din depresia asta ştim bine că nu se poate ieşi

din copacul ăsta noduros cu cuţite în loc de crengi nu se mai poate coborî

noi suntem melcii dezghiocaţi de cochilii

târându-ne pe ciment pe gheaţă pe vomă întărită

într-o iarnă câinească încovrigată strâmb pe canalizare

neonul se aprinde se stinge ne târâm prin tuburi uleioase de plastic

ţevile pulsânde toropeala asta scurgându-ni-se prin braţe

neonul cu lumină gălbuie pâlpâind pe coridoarele minţilor noastre metalizate

şi oamenii râzând prosteşte în jur

 poem din Mandala

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: