Pentru că mi-am amintit de poezia asta, iată o încercare de traducere mai veche:

.

LE DORMEUR DU VAL

.

C’est un trou de verdure où chante une rivière

Accrochant follement aux herbes des haillons

D’argent ; où le soleil, de la montagne fière,

Luit : c’est un petit val qui mousse de rayons.

.

Un soldat jeune, bouche ouverte, tête nue,

Et la nuque baignant dans le frais cresson bleu,

Dort ; il est étendu dans l’herbe, sous la nue,

Pâle dans son lit vert où la lumière pleut.

.

Les pieds dans les glaïeuls, il dort. Souriant comme

Sourirait un enfant malade, il fait un somme :

Nature, berce-le chaudement : il a froid.

.

Les parfums ne font pas frissonner sa narine ;

Il dort dans le soleil, la main sur sa poitrine

Tranquille. Il a deux trous rouges au côté droit.

.

Octobre 1870

.

DORMINDUL DIN VALE

.

E-o gaură de verdeaţă în care-un râu harfe de unde

Limpede-şi sună, agăţându-şi de ierburi, nebuneşte,

Fâşii de-argint; unde soarele, mândrului munte

Luciri adună; e-o mică vale ce de raze musteşte.

.

Un soldat tânăr, cu gura deschisă, capul ne-acoperit,

Cu ceafa scăldându-se-n cresson proaspăt, albastru,

Doarme; stă-ntins în iarbă sub cerul-nor dezgolit

Palid în patul său verde, unde plouă lumină un astru.

.

Cu picioarele-n gladiole doarme şi parcă surâde

Ca un copil bolnav în somn dulce când râde:

Natură, leagănă-l la sân, căci frigul brici îl pătrunde.

.

Parfumurile nu-i mai fac nara fremătătoare

Cu mâna pe piept, liniştit, tot doarme în soare.

Pe dreapta-i două găuri se cască roşii, crude.

.

Martie 2004

@ foto: portret de Étienne Carjat