Oana Ninu – 18. dar se pare că nimic nu mai are sens când te desparţi

18.

dar se pare că nimic nu mai are sens când te desparţi îmi scrii

mă priveşti cu sexul şi zâmbeşti la camera mea neagră cu multe oglinzi

stai cu picioarele pe ciment în baia cu igrasie şi apă de 27 cm

fumezi te razi cu lama cureţi prin tine cu hârtia de şmirghel

degeaba mă glisez între pliurile pielii tale ascunzându-mă de

moartea asta ce se prelinge pe pereţi trag brazde între noi îmi tai piciorul-care-scrie

eu sunt zidul care trăieşte cu o femeie lopătez cu genunchii la tâmplele patului

numai atunci când mi se face frică de ratare îmi pieptăn cu grijă

zdrenţele de carne şi ştiu că totul este atât de real

atât de real ca pumnii mei strânşi în uterul tău şi al mamei