post despre cristina

La cererea expresă a Cristinei, iată că m-am conformat. Voi scrie despre ea şi pentru aceasta voi începe printr-o imagine (foto un cristian). Este de la Colocviul Tinerilor Scriitori organizat la Cluj în mai 2007. Eram la o lectură în amfiteatrul unei facultăţi. Cristina avea părul lung iar eu aveam breton (apuse vremuri!). Cristina făcea poze cu aparatul profesionist de pe masă. Cristina îmi făcuse cadou cu o zi înainte brăţara albă de pe mâna dreaptă. Aaa, Cristina avea şi ea breton, dar aici va recunoaşte ca eu mi l-am făcut prima, în Franţa, apoi am vorbit pe mail şi când ne-am văzut la Bucureşti ne-am trezit amândouă cu breton Şi Cristina a scris şi pe clubliterar că şi-a lăsat breton, pe forum cred, dar nu mai ştiu în ce context. Altfel, Cristina scrie şi scrie la teza de doctorat. Scrie ca şi cum ar construi fabrici şi uzine, păpuşi şi fetiţe, ghete roşii şi căzi pline de sânge (a se studia blogul Cristinei pentru înţelegerea profundă a acestor referinţe) Şi de aici, de la teza de doctorat încolo, începe partea enigmatică, nebuloasă şi, în acelaşi timp, tenebroasă a Cristinei…