Oana Ninu – în burta mamei
în burta mamei picioarele-mi sunt despărţite de trup
îmi port sub bărbie pungile-burţi cu pisoi morţi
sunt singură în blana asta pe dinăuntru aspră şi păroasă
fisura din pod îmi aminteşte de mâna mea strecurându-se între cămăşile Ei
sorbindu-i cuvintele prin hainele steilmann cuvinte închegându-se cleios prin porii pielii
împreunându-se câte trei-patru deodată atunci pe barele de lemn putred cu picioarele atârnând în gol
în căldura aia cu noduli şi mobile vechi frecându-mă de stâlpi şi căutându-mi picioarele
atunci mă deschideam şi spărgeam oglinzile (am resturi de cioburi în plămâni)
.
numele meu este ana şi am venit să vă sucesc minţile
îmi târăsc după mine femeile din cearşafuri, despletite şi însemnate cu mir
le trag de păr le desfigurez le muşc de coapse le alung în cutele fustei
îmi cos limba de buric cu aţa din cui cu care tăiam acasă mămăliga
.
răsfoiesc calendarele fotografii alb-negru cu străini pişcându-mă de mână
canalele de scurgere cu camere video briciul griului durerea din fiecare unghie
din fiecare colţ solzos al trupului nisipul din vene nisipul greu scrâşnind între dinţi
răceala gresiei din dimineţile fără coate şi genunchi
poem din volumul Mandala (2005)
videobook 2007
