Skip to content

Lucian Dan Teodorovici – “Circul nostru vă prezintă” (cronică apărută în Propaganda)

august 13, 2007

 Pâine, circ şi sinucidere

pic-087.jpg 

Lucian Dan Teodorovici este unul dintre prozatorii care s-au remarcat în ultima vreme în cercul literar ieşean (alături de Dan Lungu sau Florin Lăzărescu), instituind deja un nou fenomen (Iaşul fiind „pe vremuri” un oraş al poeziei), după cum spunea Liviu Antonesei. Cel mai cunoscut volum al său („Circul nostru vă prezintă:”, ed. Polirom, Iaşi, 2002, 197 p.; cuvânt înainte de Liviu Antonesei), deşi subintitulat „roman”, se află la confluenţa modalităţilor epice cu cele dramatice. Nu e de mirare, de vreme ce Teodorovici este şi autor al câtorva piese de teatru, dintre care „Inorogul, vasiliscul, elefanţii roz şi elefanţii galbeni” încununată cu Premiul Ministerului Culturii pe anul 2000. Aşadar, să aruncăm o ocheadă „printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana” (titlul unui alt roman al scriitorului) şi să intrăm într-o lume hibridă, absurdă, tragică şi (mai ales) comică în acelaşi timp.

              Incipitul romanului-teatru devine un laitmotiv obsedant, o pânză de păianjen abil întinsă în care cititorul se lasă prins de bunăvoie şi târât cu zâmbetul (sau hohotul!) pe buze pe parcursul celor 197 de pagini. Şi iată regia textului, stabilirea minuţioasă a scenei, decorul care aşteaptă ridicarea cortinei: „Asta e poziţia cu care încep şi ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflaţi sub presiunea vântului, [...] braţele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite pe pervazul unei ferestre de la etajul cinci”. Urmează sentinţa: „Ca întotdeauna, şi astăzi vreau să mă sinucid”. Şi astăzi, ca şi ieri, ca şi mâine… Scenariul devine un adevărat „ritual comic”, o aşteptare iluzorie a „impulsului sinucigaş” care nu mai vrea să vină. Personajul însuşi e conştient de ridicolul încercărilor sale de a părăsi lumea aceasta, dar se întreabă simbolic: „cum aş mai putea eu să fiu eu, fără pervazul pe care ies atât de des?”. „Complementaritatea cu pervazul” împiedică de fiecare dată concretizarea reală a impulsului. În acest sens, potenţialitatea gestului sinucigaş se subsumează ciclicităţii existenţei, dezvăluind nu caracterul absurd al cotidianului (cum ar fi fost în teatrul lui Beckett), ci comicul situaţiei de a trăi ancorat în această realitate. Parodierea preceptelor anterioare accentuează, astfel, noua viziune a lumii-ca-circ, viziune în care moartea şi viaţa sunt deopotrivă luate în derâdere, sunt dejucate, sunt despuiate de dimensiunea „metafizică”, transcendentă, şi acoperite în mod ostentativ cu paiete strălucitoare şi puternic colorate. Toată cartea e împănată de imense hohote de râs, pe motive care mai de care mai vesele şi triste (cum poţi să râzi când afli de moartea amantei?!?) sau chiar fără motiv. Pentru că râsul însuşi face parte din ritualul matinal: „Mă aşez în fotoliu şi râd. Altceva n-am ce face”.    

Romanul lui Teodorovici este un mic dosar nu de existenţe, ci de scene stranii şi comice, scene halucinante şi absurde, scene insignifiante şi comune, în sfârşit scene pe care este imposibil să nu le fi văzut sau auzit, toate asamblate sistematic şi în deplină coerenţă unele cu altele. „Vecinii de bloc”, „ceferiştii”, „prostituatele”, „poliţiştii”, „ţiganii din tramvai” alcătuiesc un spaţiu atât de real (şi atât de strâmt!), o lume în care dacă impulsul sinucigaş nu apare, unica soluţie existenţială este aceea a trăirii vieţii în ridicolul ei, cu toate faţetele pe care ea ni le arată. În definitiv, trebuie doar să ştim să vedem.

              Alături de eroul nostru fără frică de înălţime, apar schiţaţi câţiva prieteni ai săi, de asemenea sinucigaşi „de profesie”. Unul dintre aceştia („prietenul meu, seminaristul”) încearcă să se culce cu cât mai multe femei, în speranţa contactării unei boli fatale („Ce poate fi mai frumos [...] decât să te omori făcând sex?” se întreabă el retoric). Apoi, pe aceeaşi lungime de undă a „morţii estetice”, vrea să se sinucidă cu „zece litri din cel mai bun whisky”. Evident, tentativa se repliază şi se transformă în beţie generală, iar totul sfârşeşte în derizoriu şi burlesc. Un alt individ („cu bretele portocalii”) îşi înscenează periodic aruncări sub roţile trenului sau spânzurări cu „martori”, de fiecare dată fiind salvat şi de fiecare dată reprogramându-şi „sinuciderea”. În fine, un altul visează să strângă cât mai mulţi câini, să-i spânzure şi apoi să se spânzure în mijlocul lor, pentru ca oamenii să nu spună despre el doar că „a avut o viaţă de câine”, ci şi că „a murit ca un câine”. Toţi aceştia vor să se sinucidă şi totuşi nimeni nu se sinucide. Ba da, ar fi cineva… tocmai „amatoarea” (cum o numeşte Liviu Antonesei în prefaţa volumului), fosta vecina-amantă a eroului, care reuşeşte din prima ceea ce „profesioniştii” au simulat de atâtea ori.

               În concluzie, romanul se citeşte „cu sufletul la gură” (cum remarcă acelaşi critic) şi lasă loc interpretărilor. De ce totuşi aşteptarea cuminte, zilnică, a impulsului sinucigaş? De ce ancorarea în cotidian, de ce frica de moarte? De ce viaţa şi nu moartea, de ce moartea şi nu viaţa? „De-aia”, ne-ar putea răspunde Teodorovici, pufnind într-un imens hohot de râs.

About these ads
3 comentarii leave one →
  1. ldt permalink
    octombrie 5, 2007 6:24 pm

    Multumesc – am descoperit cronica destul de tirziu, din cite imi dau seama, dar mi-a facut placere s-o citesc acum, cu atit mai mult cu cit e lectura mea e cumva sincrona cu aparitia celei de-a doua editii a “Circului” meu. Una peste alta, m-au bucurat observatiile.

  2. ioana musat permalink
    februarie 25, 2009 7:55 am

    e o carte slaba, promovata in exces

Trackbacks

  1. Circul nostru va prezinta: Lucian Dan Teodorovici (ebook) | book reader

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 733 other followers

%d bloggers like this: